Este foarte interesant cum copilaria iti poate marca viata! M-am nascut acum 38 de ani in Bucuresti, intr-o casa plina de femei,……bunici, stabunici,matusi…toate erau cochete si aveau un tabiet: se strangeau in sufragerie la ora cinci, beau cafeluta impreuna si faceau pasente. Era pentru copilul din mine o nebunie! Cesti din portelan de Sevres, miros de cafea iar nelipsitele conversatii despre cumparaturi, unde se gaseste tot ce e nevoie pentru un jour, de la bomboane la ceaiuri, depre ce a mai spus croitoreasa actuala care este si confidenta si sfatuitoare, ce biju-uri a scos de la naftalina Doamna Ionescu pana la ce vecini noi au mai aparut in cartier. Duminica si-n zilele de sarbatoare chemau la masa prietene de aceeasi varsta. Intotdeauna miroseau a parfumuri bune, erau date cu pomezi frantuzite, rujul rosu nelipsit iar bijuteriile sclipeau in ochii mei de copil. Ma uitam la “margelele” viu colorate asortate nelipsit cu cate o brosa veche si-mi imaginam cate o poveste pentru fiecare in parte. Ce printesa Rusa a purtat colierul de perle? Cate generatii au avut aceeasi camee? Fantastice povesti vedeam cu ochiii mintii si eram foatre fericita in coltisorul meu de unde-mi hraneam aprig imaginatia.
M-am marit iar doamnele din Bucurestiul de ieri au ramas in cateva fotografii sepia si cateva amintiri de familie. Dorinta de a cunoaste arta si frumosul mi-au fost rasplatite odata cu intrarea mea la Universitarea de Arhitectura din Bucuresti, loc in care am gasit timp sa ma documentez si a citesc despre tot ceea ce manifesta interes pentru mine in copilarie si adolescenta. Am desenat, pictat, am machetat, si nu in ultimul rand proiectat in nebunia mea de a creea in permanenta ceva nou!
Odata cu criza mondiala, ce a ajuns repede si la noi si a anesteziat parca proiectarea de arhitectura, posibilitatea de a-mi face meseria a scazut iar nelinistea de nu ma mai putea exprima prin profesie a crescut. Am fost salvata de o invitatie facuta de o prietena unde spre sfarsitul serii ne-a aratat cateva seturi de biuterii create de ea. Asta a fost!! Mi-au aparut in minte podoabele de familie ramase in punguta lor invechita si prafuita de timp in cei opt ani de profesie intr-o lume “aparte si …..respectabila” ! Asta vroiam sa fac si eu!!! Bjiuterii!!! Am inceput cu ceea ce vazusem in familie: ametiste! Ele imi aduc aminte in permanenta de eleganta cu care le purta strabunica mea Viorica Iorgulescu. Femeia care din intamplare s-a aflat la Terasa Intercontinental in seara in care trebuia sa fie omorat Armand Calinescu.Nu s-a putut! La masa “doamnei cu ametiste” s-a apropiat el sa o salute.A citit apoi in ziare c-au reusit sa-l impuste. La interogatoriu s-a aflat de esecul din acea seara. Mi-au ramas de la ea pietricele frumos fatetate care ma inspira mereu in ceea ce modest incerc sa creez. Am descoperit magazinele on-line şi am cumprat destul de scump un şirag din acele pietre violet care nu-şi schimbă sclipirea indiferent de anotimp. Sufrageria a devenit peste noapte atelierul din care modestele mele compoziţii şi idei prind contur.
Am amestecat ametistele cu divese pietre semipetioase slefuite rotund, facand doar seturi colier si cercei iar bronzul panitat a oferit aspectul pe care-l doream de final. Iarna lui 2010 m-a prins expunind in locuri deschise…… parcuri, piete, mall-uri….lucuri largi in care oamenii pot sa le perceapa, simta, sa-si poata insusii podoabele. Inceputurile cum le numesc eu sunt seturi simple ce au strans in ele dorinta mea de a-mi colora viata!
Am combinat tote tipurile de margele, pietre si accesorii gata facute pana cand mi-am descoperit dorinta de unicitate. Trebuia sa ma opresc din cautari si iesiri, sa ma gandesc ce fel de bijuteri mi s-ar potrivi si in ce mod doresc sa le fac.
Am ramas la lumea pietrelor semipretioase…….iubirea copilariei mele……..unindu-le cu un metal ce este pe gustul meu: alama! Alama are un mare avantaj se poate transforma cu usurinta chiar si cu mainile goale!!!! Imi place ceea ce fac acum …rasucesc, invartesc sarma, iar comorile pamantului inobileaza masa aurie a acestui metal!! Nu am mai ajuns la targuri de mult timp ceea ce inseamna ca nu mai expun sau vand ,deocamdata ,doar lucrez . Astept sa ma imprietenesc cu idea de magazin virtual si de clieniti virtuali……..In continuare simt in nari mirosul de parfum al acelei doamnei care doreste sa cumpere accesorii pentru o seara speciala!!!!!!!……Parfumul nu poate fi virtual!!!!!!
Sper ca lucrarile mele sa-si gaseasca loc printe toate artificiile modei. Vesminte, gateli, farduri, parfumuri ce tind spre un singur scop: eleganta femeii. Nici un alt subiect nu se poate falii cu o asemenea unanimitate. Pentru o femeie din Africa cateva cioburi ajung……femeia alba vrea pietre slefuite …..Ratiunea este calcata in picioare de stralucirea lor!!!!.................
Pentru CDB-21 noiembrie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu